Sfanta si Marea Sambata este zi de meditatie, rugaciune si reculegere, deoarece ea rememoreaza timpul cat a stat in mormant trupul Domnului Iisus. Este un timp de tacere si repaos. Astazi, credinciosii se pregatesc pentru majestoasa slujba pascala ce incepe la miezul noptii. Traditia bisericeasca afirma ca in timpul cat trupul lui Iisus a stat in mormant, Iisus s-a cogorat pana in iad, de unde i-a eliberat pe Adam si Eva si pe dreptii Vechiului Testament, ca inceput al invierii si al mantuirii tuturor dreptilor, lucru prezentat in icoanele dedicate Invierii Domnului.

Revenind la ceea ce se intampla in Tara Sfanta, in Israel si revenind la a va povesti experienta mea acolo din Saptamana Sfanta, trebuie sa stiti ca Politia pazeste Sfantul Mormant cu strictete ca nimeni sa nu se mai poata apropia de usa inchisa. In Biserica devenita neincapatoare, se afla mii de oameni veniti din toate partile lumii din credinta, pentru folosul sufletesc dar mai cu seama pentru a vedea marea minune ce avea sa se intimple. In Sambata Mare, desi aveam vestimentatia adecvata unui cleric si invitatie de la Patriarhia de la Ierusalim, mi-am facut cu greu loc catre Mormantul Domnului, printre miile de pelerini veniti din toate colturile lumii, mai ales ca interiorul era aproape plin, iar afara astepta sa intre o mare de oameni, unii chiar au lesinat. La ora 10 dimineata, cand soarele ardea cu putere am reusit sa ajung in curtea Sfantului Mormant. Aproape imi pierdusem nadejdea de a intra. Asteptand la randul creai, pentru ca politia nu a mai permis accesul pe baza invitatiilor, deodata, cei din jurul meu au inceput sa strige si sa tipe aratand cu mainile catre cer. Nu intelegeam ce spun, insa uitandu-ma in sus am ramas uimit: in jurul soarelui aparuse un curcubeu perfect rotund, care impresiona. Imaginea era extraordinara... Am ramas tacut, cu privirea la cer mult timp. Abia dupa vreun sfert de ora m-am gandit sa fotografiez ceea ce vedeam pe cer .

In cele din urma am reusit sa patrund in biserica Sfantului Mormant. De la Piatra Ungerii (desi politia ne-a indicat sa mergem spre stanga, intr-un Ioc de unde nu se mai vedea nimic), am prins curaj si, netinand cont de acele indicatii, am mers spre dreapta, asa cum imi propusesem. Astfel, am putut sa ma pozitionez intr-un loc de maxima vizibilitate, chiar in fata Sfantului Mormant, ceea ce a fost o adevarata binecuvantare.

La ora 11.30 vin de la Betleem cateva sute de arabi ortodocsi, sa ia Sfanta Lumina. Ei sunt foarte evlaviosi, dar si galagiosi in acelasi timp, inconjoara Sfantul Mormant, se roaga tare cu mainile in sus, se urca unii pe umerii altora, se agata de peretii baldachinului Sfantului Mormant, de jur-imprejur, ca albinele pe fagure, si ridica mainile, cerand Sfanta Lumina: "Doamne, trimite-ne din cer Lumina!".

La ora 13:45 a aparut Patriarhul Irineu, insotit de numerosi clerici, care au inconjurat Sfantul Mormant de trei ori. Apoi, ei au iesit din Altarul Bisericii invierii (aflata in fata Sfantului Mormant), inaintea lor aflandu-se cele 12 steaguri cu insemnari din viata Mantuitorului. Ocolesc Sfantul Mormant de trei ori in versuri de cantari si in sunetele clopotelor care sunau in tot Ierusalimul. Acum, toti cei prezenti canta "Kyrie Elcison!" (Doamne miluieste!) si "Axios!" (Vrednic este!).

In jurul orei 14, are loc minunea in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, pentru milioane de credinciosi, locul cel mai sfant de pe pamant. Toate candelele au fost stinse noaptea trecuta si acum se sting si restul luminilor artificiale, astfel incat Biserica este invaluita cu totul in intuneric. Acum, Sfantul Mormant este desigilat de catre clerici si oficialitati, Patriarhul se dezbraca de vesmintele sale, ramanand numai in stihar, care simbolizeaza Giulgiurile cu care Iisus a fost infasurat in groapa, apoi intra in interiorul acestuia.Un diacon tine un potir de aur foarte pretios si asteapta alaturi de usa Sfantului Mormant. Patriarhul se apleaca in genunchi cu capul plecat pe Sfanta Piatra si face o rugaciune tainica... impreuna cu toata suflarea sunt emotionat si astept Sfanta Lumina, marea Minune!

Deodata, un vant lin se simte pe deasupra pietrei Sfantului Mormant si apare o lumina alba-albastruie care nu arde, desi este o lumina de foc, lucru pe care l-am observat si ne-a impresionat puternic. In timp ce Patriarhul este in capela, in genunchi in fata pietrei, afara este intuneric, dar departe de a fi liniste. Se aude un murmur tare si atmosfera este foarte tensionata. Cand Patriarhul vine afara cu lumanarile aprinse, stralucind puternic in intuneric, un strigat de bucurie se aude in toata Biserica. Acum Patriarhul se intoarce si iese dintre peretii de stanca cu cele doua manunchiuri de lumanari arzand. In clipa primului pas facut afara din golul de piatra, ca la un semn nevazut, cele 33 de candelele din argint, aflate deasupra Mormantului, se aprind singure, vestind lumii ca Fiul lui Dumnezeu intrupat, Hristos, S-a ridicat din morti.... Apoi Lumina se intinde ca un glob de foc si aduce viata si in candelele de deasupra Pietrei ingerii. Patriarhul Irineu paseste incet, pana in pragul intrarii. Intre marile usi ale Mormantului, tine sus, deasupra capului, lumanarile aprinse de puterea nevazuta si rosteste puternic: Hristos a inviat! Veniti de luati Lumina!" Am reusit printre primii sa aprind buchetul cu cele 33 de lumanari (dupa anii Mantuitorului) si cand Patriarhul s-a apropiat de noi, am strigat in greceste, din tot sufletul: Axios, Kirie eleison! Strigam acestea pentru ca ne dadeam seama ca Sfanta Lumina venea numai la rugaciunile slujitorilor Bisericii Ortodoxe.

Sunetul vocilor se inalta puternic, lumea se bucura, striga, radea, se inchina, raspundea in cor "Adevarat a inviat!". Patriarhul apleaca mainile si pare ca Lumina Mantuitorului se intinde ca un val peste oameni (foto coperta fata). Firava la inceput, patrunde apoi in multime. Pare ca sta deastipra capetelor ca un nimb. in mainile tuturor se aprinde cate o lumanare, doua, trei, apoi sute si mii de luminite. Chiar am atins flacara coborata din ceruri si am vazut ca nu patesc nimic (caci putini stiu ca Lumina Sfanta de la Mormantul lui Hristos nu face rau). Ea poate fi atinsa, poate fi luata in palme, fara pericol, caci vreme de doua minute ea nu are puterea sa arda... Apoi, izbucneste urias, maiestuos, dangatul asurzitor al clopotelor sfinte si vocea Patriarhului, puternica, canta, acoperind vuietul multimii: "Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand!"...

Miracolul nu se limiteaza doar la ceea ce se intampla in interiorul Mormantului unde se roaga Patriarhul. Mai semnificativ este poate faptul ca, exista relatari potrivit carora, Lumina apare si in afara Mormantului. in fiecare an, multi credinciosi declara ca Lumina a aprins de la sine lumanarile pe care le tineau in mana. Toata lumea asteapta in Biserica cu lumanari in mana, in speranta ca s-ar putea aprinde spontan. De multe ori, candele stinse se aprind de la sine sub ochii pelerinilor. Flacara albastra poate ii vazuta deplasandu-se in diferite locuri din Biserica.

Un numar de declaratii semnate de pelerinii ale caror lumanari s-au aprins spontan atesta adevarul acestor intamplari. Cine traieste de aproape minunea aprinderii lumanarilor sau vede Lumina albastra, de obicei paraseste Ierusalimul total schimbat si pentru toti care iau parte la acest eveniment exista un "inainte si dupa", minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim.

Mare bucurie aduce in sufletele multimii aceasta minune. Avand sansa de a vedea Sfanta Lumina, am considerat-o ca pe o lucrare divina, eram transfigurat, intelegand ca Hristos ma cheama si ma indeamna sa duc o viata placuta lui Dumnezeu, prin fapte bune si intarirea dreptei credinte. Sfanta Lumina este un semn de imbarbatare pentru crestinii ortodocsi care, de-a lungul vremurilor, au fost batjocoriti, dar lisus, in multa bunatatea Lui, nu i-a parasit si nu i-a uitat niciodata! Lumina va cobori pana la sfarsitul veacului, pentru ca nu depinde de vrednicia nimanui, ci de mila si dragostea lui Dumnezeu. Lumina va cobori sa ne intareasca in asteptarea celei de-a doua veniri a lui Hristos, cand se va face Dreapta Judecata.

Vrednic de mentionat este faptul ca, in miercurea din Saptamana Luminata, m-a ajutat bunul Dumnezeu sa slujesc Sfanta Liturghie in Sfantul Mormant, impreuna cu episcopul de atunci si patriarhul de acum Teofil. Il implor pe Atotmilostivul Dumnezeu sa va invredniceasca si pe voi, cititorii, sa puteti calca pe urmele Mantuitorului nostru lisus Hristos, Caruia I se cuvine lauda in veci vecilor, Amin.

Pr. Prof. Safta Gheorghe - Seminarul Teologic "Sf. Ioan Gura de Aur" din Targoviste

Saptamana Patimilor exprima perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare inclusiv. Conform randuielilor canonice, in aceasta saptamana se ajuneaza pana spre seara. Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile.

Luni, in Saptamana Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda. Acuzat de desfranare, ajunge in temnita. In urma talmacirii unor visuri, este scos din inchisoare si pus administrator peste tot Egiptul. Stapanirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruintei lui Hristos asupra pacatelor lumii.

Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat iubire cat si dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit.

Incepand cu Denia de duminica seara, se canta pana in Sfanta si Marea Joi urmatorul tropar:

"Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".

Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pilda care are menirea sa ne tine treaza datoria de a trai permanent in Hristos. Numai asa vom avea raspuns bun la judecata finala, caci prin implinirea voii divine, Hristos ia chip in noi. Concluzia acestei pilde este ca Hristos, trebuie sa Se regaseasca in fiecare dintre noi in orice moment. Din pilda retinem ca cinci fecioare au avut doar candela fara ulei, iar celelalte cinci au avut si candela si ulei. Candela fara ulei reprezinta relizarea de sine in totala nepasare de ceilalti. Candela cu ulei reprezinta evlavia insotita de milostenie.

In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos. "Doamne", zicem noi catre Hristos, "femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta", deci, fiind miscata de harul dumnezeiesc spre cunoasterea cea mai presus de intelegere, "a luat randuiala de mironosita". A facut ceea ce doreau sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Mantuitorului. A anticipat inmormantarea lui Hristos si pregatirea Lui cu miresme, "aducand mir de mult pret". A fost mistuita de dorinta de a i se dezlega pacatele: "Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul".

Joia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul patimilor prin vinderea Domnului. Dupa ce a savarsit Cina cea de Taina, Mantuitorul le da ucenicilor o noua porunca: "Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." Nu intamplator in fata Sfantului Potir, noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta".

In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul. Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mantuitoare si infricosatoare. Sfinte pentru ca Cel ce sufera este Fiul lui Dumnezeu, mantuitoare pentru ca Cel ce patimeste nu este un simplu om si infricosatoare caci toata faptura s-a schimbat la rastignirea lui Hristos: " Soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat si multi din morminte au inviat".

In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea lui Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti.
Astfel, noi zicem: "Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie". Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea.

Ajunsi in ziua Sfintei Invieri, Biserica ne cere:

"In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".

Sa luam aminte la cum petrecem aceste zile, ca la finalul lor sa avem putere sa raspundem chemarilor Sfantului Ioan Gura de Aur:

"Toti sa va ospatati din ospatul credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la iad. Si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos, s-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat, s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in mormant. Ca Hristos inviind din morti incepatura celor adormiti S-a facut. A aceluia este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin".

Adrian Cocosila

Doamne, da-mi intelepciunea,
acumulata de milenii,
da-mi puterea de-a-ntelege,
toate mersurile vremii.

Lasa-mi, Doamne, mangaierea,
ca acum la asfintit,
sa mai simt o data mierea,
sa iubesc, sa fiu iubit.

Fruntea ne-o incununeaza,
cu-al intelepciunii val,
Doamne Sfinte ne vegheaza,
fiindca suntem in necaz.

Lasa-mi Doamne alinarea,
vers din inima sa scriu,
sa vars lacrimi din iubire,
sa m-apropii de sublim.

In genunchi te rog Stapane,
nu te-ntoarce de la noi,
ne sunt grei pasii prin lume,
de ani multi si de nevoi.

Flora - 2008

Fondatorul facebook, Mark Zuckerberg are acum 25 de ani si facebook-ul e o istorie de succes cu 400 mln de utilizatori in acest moment. La fel ca si fondatorul microsoft, Bil Gates, fondatorii Google (2 studenti) si Zuckenberg a intemiat reteaua inca atunci cind era la Harvard. O administra din camera sa de camin. 

Deci, se poate!

Ok, pentru ca tot am promis sa scriu citeva rinduri despre impresiile acumulate pe parcursul pelerinajului meu la o manastire din oltenia, Lainici... Chiar daca e ora tirzie...

Manastirea Lainici se afla in defileul Jiului, unul de-a dreptul uluitor. Cum de au facut drum prin asa salbaticii. Muntii se inalta si atirna parca deasupra capului, iar Jiul serpueste cu repeziciune taindu-si drumul printre peretii de stinca...

Manastirea e una foarte vizitata, intru-cit poarta manastirii da chiar in drumul care urmeaza Jiul printre munti si e principala cale intre Ardeal si Oltenia. Biserica veche, din 1837 cu pictura foarte frumoasa si f bine pastrata (imi place ca in Romania au grija de patrimoniu). Biserica noua e deasemenea minutios pictata, nenumarate chipuri de sfinti te privesc de pe pereti si coloane, indemnindu-te parca sa urci impreuna cu ei. Sus, pe bolta, e Hristos.

Ce m-a impresionat cel mai mult e faptul ca m-am intilnit cu mine insumi. Nu metaforic. Chiar asa a si fost. PE linga faptul ca atmosfera de manastire m-a dus cu gindul in trecut, am intinit un tinar in care parca m-am vazut in oglinda (pe mine ca adolescent). Cu rivna, tare in decizii, avind un singur scop in viata: mintuirea! Ma gindesc ca daca as avea taria de vointa pe care am avut in anii de adolescenta as muta si muntii din loc. Dar prea m-au epuizat unele experiente si intelegeri gresite... I-am recomandat baiatului sa-si pastreze avintul, dar sa mai diversifice si literatura. Prea monastica e. Nustiu cum se face ca atunci cind ai primul contact cu biserica, asta e genul de literatura ce-ti cade in mina... Nu e deloc rau sa iti fortifici vointa si sa inveti ca adolescent a-ti controla mintea si trupul, dar exista foarte mare riscul, citind acest gen de literatura sa cazi in unele extreme.

Putem initia o discutie, literatura duhovniceasca pe care sa o recomandam unui incepator?

Perspective juridico-canonice a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova

Republica Moldova, devine din  27 august 1991, o a doua Țară Românească. Este  o Românie paralelă impusă de circumstanțele politice. Conform canonului 2 de la sinodul II ecumenic, „fiecare unitate administrativ bisericească să corespundă unei unități administrative civile.” În acest caz, Biserica de aici avea dreptul de a se autodetermina în limitele cărei unități administrative bisericești superioare să aparțină.

Fără a face prea multă istorie, știm că teritoriul dintre Nistru și Prut a fost trecut în componența U.R.S.S. – ului, în baza unui ultimatum impus Rommâniei, în 1944. In această situație Biserica din Basarabia, a fost trecută în componența Bisericii Ortodoxe Ruse. Ierarhii care au pastorit Biserica de acum încolo au fost străini de păstoriții săi. Limba in care se oficiau slujbele religioase era rusa. Toată administrația Bisericii era condusă de protopopi și ierarhi ruși doar enoriașii erau de neam român. Această stare de lucruri a durat timp de aproape jumatatea de veac. În aceasta situație Biserica Ortodoxă Rusă și-a recunoscut drepul de jurisdicție asupra Bisericii Ortodoxe din Moldova, comform canonanelor (17 sinodul IV ecumenic și 25 sinodul VI ecumenic) în care se stabilește timpul de 30 de ani ca termen de prescripție în materie de stăpînire a teritoriilor bisericești pentru cazurile de litigii dintre eparhii. Și doar în cazul în care poate apărea vrio neînțelegere în decursul acestui timp să itroducă acțiune  despre acest lucru la sinodul eparhiei (Patriarhiei, în cazul nostru).

“Strînsa” legătură dintre patriarhul Nicodim și Alexei I al Moscovei, în care cei doi sau întîlnit, întîi la Moscova apoi la București în cursul căreia au fost eliminate toate întrebările privind valabilitatea  jurisdicției canonice pe care o are patriarhia Moscovei în Eparhia de Chişinău. Susținîndu-se  de partea rusă, că patriarhul Nicodim a rescunoscut eparhia Chișinăului, ca eparhie canonică a Patriarhiei Ruse. Acest argument poate fi interpretat diferit, deoarece cunoaștem situația politică din România și abuzurile comuniste față de conducerea Bisericii.

În privința întelesului canoanelor, canonul  34 spune : fiecare episcop și credincioșii săi, vor asculta de cel mare din neamul lor. În urma acestui canon titulatura patriarhului „al Moscovei și al întregii Rusii” îl scoate pe acesta din dreptul aît canonic cît și moral-național, ca conducător religios al poporului din Basarabia.

Canonul 8 al sinodului III tratează o situație asemănătoare dintre patriarhia Antiohiei si Biserica Ciprului: iar dacă cineva a ocupat eparhie străină și în chip silnic a pus-o sub stăpînirea lui, pe aceasta să ao dea înapoi, ca să nu se calce canoanele părinților...și să nu pierdem libertatea pe care ne-a dăruit-o Domnul Iisus Hristos.

Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală dă o explicație situației canonice din Basarabia: o jurisdicție canonică instalată ca urmare a unor cuceriri politice, a fost și este nulă de drept. Noi nu ne amestecăm în Basarabia, în jurisdicția Patriarhiei Moscovei, ci ne restabilim drepturile canonice istorice. Cine ne împiedică dovedește că vrea să prelungească abuzul. Ori abuzul nu creează dreptul. În nici  un domeniu deci nici în cel canonic.

În prezent în Moldova există două mitropolii: Mitropolia Moldovei, autonomă, fiind subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, independentă în problemele bisericești administrative și  Mitropolia Basarabiei reinființată în baza  Actului Patriarhal și Sinodal al Patriarhiei Române privind  recunoașterea  reactivării Mitropoliei ca autonomă și de stil vechi făcînd  parte integrată  din trupul Bisericii Ortodoxe Române.(19 decembrie 1993)

Situația Bisericii din Republica Moldova este dificilă, două Mitropolii Ortodoxe care se află sub jurisdicții a două Patriarhii, deși aici locuiește un singur popor. Existența acestui „conflict” canonic-religios, prin care puterile politice își manifestă interesele, duce la  neglijarea intereselor poporului și menținerea separării religioase în această țară.

Cu multa munca, dar si placere am ajuns la etapa cind site-ul CredoConect.com poate fi lansat spre utilizare. Acum sunt functionale aplicatiile foto, video, audio, interfata site-ului e cit de cit draguta. Asteptam noi membri si cit mai multa comunicare!