Perspective juridico-canonice a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova

Republica Moldova, devine din  27 august 1991, o a doua Țară Românească. Este  o Românie paralelă impusă de circumstanțele politice. Conform canonului 2 de la sinodul II ecumenic, „fiecare unitate administrativ bisericească să corespundă unei unități administrative civile.” În acest caz, Biserica de aici avea dreptul de a se autodetermina în limitele cărei unități administrative bisericești superioare să aparțină.

Fără a face prea multă istorie, știm că teritoriul dintre Nistru și Prut a fost trecut în componența U.R.S.S. – ului, în baza unui ultimatum impus Rommâniei, în 1944. In această situație Biserica din Basarabia, a fost trecută în componența Bisericii Ortodoxe Ruse. Ierarhii care au pastorit Biserica de acum încolo au fost străini de păstoriții săi. Limba in care se oficiau slujbele religioase era rusa. Toată administrația Bisericii era condusă de protopopi și ierarhi ruși doar enoriașii erau de neam român. Această stare de lucruri a durat timp de aproape jumatatea de veac. În aceasta situație Biserica Ortodoxă Rusă și-a recunoscut drepul de jurisdicție asupra Bisericii Ortodoxe din Moldova, comform canonanelor (17 sinodul IV ecumenic și 25 sinodul VI ecumenic) în care se stabilește timpul de 30 de ani ca termen de prescripție în materie de stăpînire a teritoriilor bisericești pentru cazurile de litigii dintre eparhii. Și doar în cazul în care poate apărea vrio neînțelegere în decursul acestui timp să itroducă acțiune  despre acest lucru la sinodul eparhiei (Patriarhiei, în cazul nostru).

“Strînsa” legătură dintre patriarhul Nicodim și Alexei I al Moscovei, în care cei doi sau întîlnit, întîi la Moscova apoi la București în cursul căreia au fost eliminate toate întrebările privind valabilitatea  jurisdicției canonice pe care o are patriarhia Moscovei în Eparhia de Chişinău. Susținîndu-se  de partea rusă, că patriarhul Nicodim a rescunoscut eparhia Chișinăului, ca eparhie canonică a Patriarhiei Ruse. Acest argument poate fi interpretat diferit, deoarece cunoaștem situația politică din România și abuzurile comuniste față de conducerea Bisericii.

În privința întelesului canoanelor, canonul  34 spune : fiecare episcop și credincioșii săi, vor asculta de cel mare din neamul lor. În urma acestui canon titulatura patriarhului „al Moscovei și al întregii Rusii” îl scoate pe acesta din dreptul aît canonic cît și moral-național, ca conducător religios al poporului din Basarabia.

Canonul 8 al sinodului III tratează o situație asemănătoare dintre patriarhia Antiohiei si Biserica Ciprului: iar dacă cineva a ocupat eparhie străină și în chip silnic a pus-o sub stăpînirea lui, pe aceasta să ao dea înapoi, ca să nu se calce canoanele părinților...și să nu pierdem libertatea pe care ne-a dăruit-o Domnul Iisus Hristos.

Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală dă o explicație situației canonice din Basarabia: o jurisdicție canonică instalată ca urmare a unor cuceriri politice, a fost și este nulă de drept. Noi nu ne amestecăm în Basarabia, în jurisdicția Patriarhiei Moscovei, ci ne restabilim drepturile canonice istorice. Cine ne împiedică dovedește că vrea să prelungească abuzul. Ori abuzul nu creează dreptul. În nici  un domeniu deci nici în cel canonic.

În prezent în Moldova există două mitropolii: Mitropolia Moldovei, autonomă, fiind subordonată canonic Patriarhiei Moscovei, independentă în problemele bisericești administrative și  Mitropolia Basarabiei reinființată în baza  Actului Patriarhal și Sinodal al Patriarhiei Române privind  recunoașterea  reactivării Mitropoliei ca autonomă și de stil vechi făcînd  parte integrată  din trupul Bisericii Ortodoxe Române.(19 decembrie 1993)

Situația Bisericii din Republica Moldova este dificilă, două Mitropolii Ortodoxe care se află sub jurisdicții a două Patriarhii, deși aici locuiește un singur popor. Existența acestui „conflict” canonic-religios, prin care puterile politice își manifestă interesele, duce la  neglijarea intereselor poporului și menținerea separării religioase în această țară.