Deci, se poate!

Manastirea Lainici se afla in defileul Jiului, unul de-a dreptul uluitor. Cum de au facut drum prin asa salbaticii. Muntii se inalta si atirna parca deasupra capului, iar Jiul serpueste cu repeziciune taindu-si drumul printre peretii de stinca...

Manastirea e una foarte vizitata, intru-cit poarta manastirii da chiar in drumul care urmeaza Jiul printre munti si e principala cale intre Ardeal si Oltenia. Biserica veche, din 1837 cu pictura foarte frumoasa si f bine pastrata (imi place ca in Romania au grija de patrimoniu). Biserica noua e deasemenea minutios pictata, nenumarate chipuri de sfinti te privesc de pe pereti si coloane, indemnindu-te parca sa urci impreuna cu ei. Sus, pe bolta, e Hristos.

Ce m-a impresionat cel mai mult e faptul ca m-am intilnit cu mine insumi. Nu metaforic. Chiar asa a si fost. PE linga faptul ca atmosfera de manastire m-a dus cu gindul in trecut, am intinit un tinar in care parca m-am vazut in oglinda (pe mine ca adolescent). Cu rivna, tare in decizii, avind un singur scop in viata: mintuirea! Ma gindesc ca daca as avea taria de vointa pe care am avut in anii de adolescenta as muta si muntii din loc. Dar prea m-au epuizat unele experiente si intelegeri gresite... I-am recomandat baiatului sa-si pastreze avintul, dar sa mai diversifice si literatura. Prea monastica e. Nustiu cum se face ca atunci cind ai primul contact cu biserica, asta e genul de literatura ce-ti cade in mina... Nu e deloc rau sa iti fortifici vointa si sa inveti ca adolescent a-ti controla mintea si trupul, dar exista foarte mare riscul, citind acest gen de literatura sa cazi in unele extreme.

Putem initia o discutie, literatura duhovniceasca pe care sa o recomandam unui incepator?